Am auzit această expresie într-o întâlnire la biserică. Am rămas cu ea în gând și mă gândesc ce mult contează mediul din jurul tău, comunitatea de oameni din care faci parte, cu ei și prin ei poți deveni mai bun sau mai rău…ce bine ar fi ca oriunde există un creștin să miroase a rai. Din păcate după unii miroase greu, păcatul îți schimbă înfățișarea și statutul. Unii se “parfumează” cu sfințenie și pocăință doar duminica, ei nu știu ca mirosul urât al păcatului din timpul săptămânii persistă mult și îl iei după tine.
Am vazut oameni care păreau de neschimbat în gândire și obiceiuri, oameni care pentru ei “a greși” era motivul ideal de a te face praf și pulbere, dar care în fața dragostei și a unui cuvânt bun, ales cu grijă au rămas dezarmați. Un parfum nu e bun pentru că nu miroase frumos, ci nu e bun pentru că nu îți place ție, totul ține de gust. El va rămâne un parfum foarte bun și utilizat de altcineva…tu cu ce fel de parfum te dai?Miroși a cer, a fiu de Dumnezeu sau miroși precum un om mort din cauza păcatului din viața ta?
Un predicator spunea că biserica nu te duce în rai cum cred unii, biserica te poate duce doar până la ușa raiului, biserica te face să te simți ca în cer. Hristos e ușa și doar prin El putem intra acolo. Fiți prieteni cu Hristos ! Mirosiți a parfum de cer: blândețe, dragoste, iertare.
Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi “ca un prinos si ca o jertfa de bun miros – lui Dumnezeu. (Efes.5:2)
Ghimby
